Foto proprie Exploratoarele din Cerveteri
– În Italia fiecare zonă, fiecare oraş sau sat are vestigii istorice, din timpuri diferite, din civilizaţii diferite. Aici atracţia principala e necropola etruscă, un muzeu în aer liber, întins pe toată culmea dealului. Etruscii au avut o civilizaţie bogată, cultură, artă şi sensibilitate, apoi au fost cuceriţi de romani şi asimilaţi. Te-am adus în oraşul morţilor.
Au făcut un ocol până la o movilă ascunsă de iarbă, un cavou circular, apoi au intrat în necropolă. Liniştea era deplină, vizitatorii erau foarte puţini. De o parte şi de alta a aleilor largi mormintele erau deschise, nişte locuinţe cu sarcofage la vedere, cu bănci aliniate de-a lungul pereţilor de piatră. Cavourile acoperite de vegetaţie aveau note de melancolie şi de austeritate. Fiecare mormânt avea o altă formă, un alt tip de intrare, o altă dispunere a camerelor. În cele mai adânci băltea o apă verzuie, resturi de ploi trecute sau izvoare subterane. Şopârle mici şi colorate urcau zidurile atât de repede încât scăpau aparatului de fotografiat. Au intrat în câteva, mormintele erau înalte, erau răcoroase şi păreau pur şi simplu nişte încăperi cu mobilă de piatră, tihnite. Alinierea era riguroasa, pastrand aspectul unui oras cu strazi geometric intersectate. Soarele de amiază devenise torid şi în cele din urmă s-au adăpostit la umbra unor copaci, pe iarbă. Povesteau şi radeau cu glas scăzut, cu grija să nu tulbure liniştea atâtor suflete carora le simteau prezenta in fosnetul frunzelor si in adierea vantului.
Mai târziu s-au hotărât să se întoarcă în oraş, Apa pe care o avuseseră în rucsac se terminase, le era sete, era foarte cald şi aveau de mers o bucată de drum pe lângă şosea, prin soare. Au dat un ocol magazinului de suveniruri aflat pe platoul de la intrarea în muzeu. Era închis, cu toate uşile ferecate. Într-o parte, o familie cu doi copii se pregătea de plecare.
– Mă duc să îi întreb, poate ştiu ei ceva de orarul magazinului.
S-a întors zâmbind radioasă cu o sticlă de plastic în mâna.
– Ne-au dat apa lor, spuneau că ei oricum au maşină şi ajung mai repede. Putem cobori fără să murim de sete.
– Am avut noroc, cred, având în vedere că suntem într-un cimitir, nu?
My Cookies 