Foto Bucu, album Vietuitoare
Am citit textul “cum se face ca mi-a plăcut corida” al Norei Pavel (nu merge tagul). Si comentariile, nu cred ca toate. De unde rezultă niște chestii. Pe mine personal m-au ofensat în inteligență, îs foarte delicată. Si ca o neputincioasă ce sînt redau aici, tot public, interviul imaginar luat Norei, că altă arenă n-am.
– bună, Nora, ai fost la coridă?
– da, am scris si text, pus pe blog, pe fb, asumată părerea, tot, legal liber, subiectiv, om alea alea, ok.
– l-am citit, gata. si cum a fost?
– păi zic in text. bine.
– ai pus si poze, intre paragrafe. de ce?
– pai asa se face. sa curga lectura, sa-i dea credibilitate, sa fie frumos.
– mi-amintesti de primăriță.
– ei, draci, nu se compară, eu am conținut. plus că am folosit abordarea minimalistă. dă bine, e ce ne-a mai rămas din neputința de-a mai crea vreo ceva nou: stoarcem pe cele vechi.
– aha. si începutul textului, acea explicație a poziționării tale față de animale.. de ce?
– ca să fie clar, să nu fie vag.
– ce?
– că nu cunosc animalele! nu-s din specie cu mine, therefore tot ce mănâncă căcat ăștia cu “animalul simte, dăruie iubire” eu nu mă poziționez, mă sustrag, nu știu nu cunosc.
– adică toate constatările din terapia cu animale, tot progresul făcut în ultimii ani în înțelegerea si conștientizarea tuturor planurilor existenței, nu doar cele ale specificului umanoid industrializat, au trecut pe lângă tine, nici o intersectare de impact?
– nu mă mișcă orice. cum bine a scris într-un comentariu un tip că demonstrez ovare mari cu postarea mea. l-am corectat, furculision hello?? i-am zis că-s mișto ovarele mele, nu vorbim dimensiuni aici. intensitate, nene. si tot el a confirmat că unele femei au orgasm chiar în momentul culminant al coridei, când moare boul de taur. si sincer spun că eu nu mă așteptam, m-am dus asa nepregătită, m-am așezat si am așteptat. dacă știam i-o luam in mână ăluia de lângă mine, da’ nici el nu era pregătit. era așezat si aștepta.
-ce?
– să-nceapă dansul, cum ce? am pus si poză ca să vedeti ca e totul simplu si geometric. te ia prin surprindere. plus estetic, culorile, contează. deci mai explic o dată: e ca un dans. toreadorul tre sa invete pasii obligatorii si daca mai si improvizează deja e erotism. taurul dansează că n-are încotro. da-i misto. e cu etape. e primordial. iti dai seama ce înseamnă sa vezi intr-un tarc înfruntarea morții sub ochii tăi?? e excitant. tatanosul si cu erosul. ceva rar. plus esteticul, aranjarea, nu ca in câmpurile de luptă cu morț dărâmături civili luați prin surprindere. brr, n-aș putea asista.
– fmm, te mai duci?
– normal! m-am pasionat. pai, plm asa adrenalină
– si de ce ai povestit pe fb?
– ca sa mai adrenalina o data. ca e subiect controversat si multi se aruncă si cad in plasă că eu am argumente sa desființez orice atac, îs informată cu ce mi convine, si-i folosesc sa câștig polemici. e ca un dans.
– înțeleg. de ce ai spus că taurul e adversar si nu victimă? are cumva alternativă daca sa intre in arenă sau nu?
– are două: ori ajunge in farfurie ori dansează condensat cu moartea, dă spectacol celor care au plătit biletul, devine folositor individului care apreciază dramatismul artei si astfel mintea mea îi onorează existența prin capacitatea specifică doar omului de a abstractiza.
– deci are alternativele date de om. si nu taurul alege care din ele.
– păi na, asa e acum pe pământ. asa e de milenii. doar nu-s eu vinovată de ierarhizarea vietăților planetei. eu îs cu plăcerea proprie, fiori, intelect, cognitie, întrupare a abstractului, de astea.
– corect. dar pe oamenii care simt altfel, au alte nevoi, își doresc o altă orânduire a principiilor din care-si clădesc viața ii înțelegi?
– care, ăia care se simt “iubiti” de animal si la rândul lor simt iubire si protecție și că li se sfâșie mădularele de durere si nedreptate dacă văd un animal chinuit? Agresivii ăia necivilizati care reacționează doar din emoțional brut?? Pff, am zis deja în text că e proiecție, că își imaginează omul că animalul simte. Cât despre chinul taurului, greșit, nu e tortură. E ce am văzut eu cu ochii mei, ce am.simtit eu prin instrumentele mele. Ar fi chiar de porc taurul ăla să n-aprecieze efortul si performanța toreadorului de îmbinare a primordialului cu postmodernismul.