Cookie 74 Hmm

Foto credit Vlad Mada

M-am trezit de dimineaţă cu un chef nebun de a da naibii totul, de ce nu, totul înseamnă o oarece stabilitate, iar stabilitatea înseamnă să te menţii pe stabilopozi fără să te clatine prea tare orice vânt de furie, val de patimă sau curenţi de dezamăgire. Mie mi s-au dărâmat vreo doi aşa că m-am apucat de făcut calcule de anduranţă şi de construit castele în Spania versus analizat frustrări şi rămâneri în pătratul mic, care de fapt nu-i mic, dar e pătrat. O să-mi spuneţi că mă pierd în amănunte mărunte şi egoiste în timp de tragedii şi lupte, am să va spun ce am aflat de curând, că nu poţi salva pe nimeni până când nu te salvezi întâi, pe tine. Aşa că întrebarea nu e cum să dau naibii totul, am expertiză în domeniu, e atât de simplu de făcut, ci dacă sunt sigură că asta m-ar face fericită, ba nu, întrebarea e ce anume m-ar face fericită iar de aici se ajunge uşor la cealaltă, ce-o fi fericirea aia şi dacă e mai mult decât senzaţia aia mişto pe care o ai atunci când intri în cada potrivit de plină, potrivit de caldă, perfect potrivită astfel încât şi ultimul por al pielii se deschide. Şi dintr-o dată am înţeles. Fericirea e atunci când ţi se deschid toţi porii.