n-am citit filozofie, acum e târziu, filozofia se citeşte în urma întrebărilor fără răspuns iar eu, cândva, aveam răspuns la toate. n-am citit nici psihologie, m-am ferit de tranzacţii, de analize şi m-am temut de amănunte, nu ştiu cum e jocul cu mintea, sunt pierzătoare şi mă aleg cu minţile pierdute, ba nu, asta-i jocul cu orientarea, la fel mă rătăcesc pe drumuri cunoscute. eu ştiu doar jocuri simple în care mingea e aruncată de la unul la altul, jocul cu vorba în care ultimul rămâne de fazan, joaca cu datul de-a dura pe o suprafaţă cu asperităţi. jocul cu focul e preferatul meu, shhh, mă încălzeşte, dar nu ştiam că o să mă duci acolo şi-o să mă pui să trec prin cercuri şi tipare, ştiam că ţie nu-ţi plac mingile, cercul e o minge rămasă fără aer şi fără conţinut, golurile din memorie au si ele aceeaşi formă şi n-am vrut să-ţi spun dar mă sperie formele reci şi cele cărora le lipseşte focul. şi mai e jocul acela, cum îi spune, cu ascunsul, cu nedezvăluitul, cu datul la iveală al vreunui colţ care poate fi orice, orice, după felul luminii sau al umbrei care cade, am văzut că în felul asta se pot ascunde secunde sau ani, o fapta sau o întâmplare, am văzut cât de simplu se poate tăinui un adevăr, o vină şi iese la iveală doar degetul acuzator. e jocul cu minciuna albă. si da, poţi câştiga sau pierde dar ai să te chemi trişor.
Foto Bucu, album Schite&Umbre
My Cookies 