Foto Bucu, Un melc căra in spate, un veac de singurate
Târziu, noaptea, Iţic se foia în pat, întorcându-se de pe o parte pe cealaltă. Rahela, deranjată, se întoarce până la urmă la el.
– Ce-i, măi, Iţic, ce-ai păţit de nu dormi?
– Am o problemă mare.
– Ce fel de problemă?
– Ştii că mâine trebuie să-i dau vecinului Ştrul datoria de 1000 de euro înapoi. Şi n-am de unde.
– Ah, e doar atât? Stai puţin că rezov eu.
Rahela se ridică din pat, deschide geamul şi începe să-l strige pe vecinul Ştrul. Omul iese la fereastră cu scufia de noapte, frecandu-şi ochii şi căscând.
– Ce e, femeie? ce-ai păţit la ora asta?
– Vecine, ştii că Iţic trebuie să-ţi dea mâine înapoi datoria.
– Da, mâine, 1000 de euro.
– N-o să ţi-i dea, că n-are de unde.
Femeia închide geamul liniştită, apoi se întoarce spre bărbatu-sau.
– De-acum poţi să dormi. A devenit problema lui.
