– Mai avem timp pentru o confesiune, spuse coordonatoarea grupului de dramatizati, consultându-şi ceasul de mâna cu brăţara fină, aurie. Puteţi să încheiaţi dumneavoastră seara, domnule, am observat că sunteţi uşor frământat.
– Da, mulţumesc, ştiţi eu sunt un tip rezervat, nu îmi place deloc să-mi expun problemele în public, dar dacă tot am venit aici, am să încerc să depăşesc complexele pe care mi le crează bunul simt cu care sunt natural înzestrat şi să încerc o relatare obiectivă. Drama mea este amorul, va rog să nu zâmbiţi, eu sunt mare amator de filme, dar ceea ce trăiesc eu zilnic e mult mai mult, mai adânc şi mai complex decât orice film aţi fi văzut vreodată. Eu nu pot să trăiesc fără dragoste, îmi induce aşa, o stare specială, aparte, deosebită, aş spune că e ţelul şi direcţia vieţii mele. Tânjesc însă după dragostea adevărată, completă, totală, după sufletul pereche, ştanţat după caracteristicile mele şi care să se potrivească perfect în matricea mea interioară. Căutarea mea e destul de grea, nu mă mulţumesc cu orice, prefer femei complicate, sinuoase, întortocheate, de preferinţă intelectuale aflate la răscruci existenţiale, dar pot să va spun că găsesc perle şi în celelalte categorii. Important este doar să mă stârnească mental, nu mă încurc eu cu oricine şi conteaza posibilitatea de a le modela interior, ca un artist al sufletului care sunt. Bine, şi fizicul contează, n-am să va mint, îmi plac femeile mai suple, dar să ştiţi că prin atitudinea mea atentă, prin aluzii fine, nejignitoare, am ajutat enorm de multe femei de-a lungul timpului, fiindcă unele dintre ele, mai neatractive din punctul asta de vedere, s-au apucat serios de cure de slăbire după ce mi-am făcut cunoscută predilecţia. Din cauza asta am mereu la dispoziţie câteva partenere, stocate pe grade diferite de teiubescuri, unele mai apropiate, altele mai îndepărtate dar disponibile emoţional, cred că intelegeti, e imposibil să iubeşti la fel de două ori în viaţă, iubirea e frumoasă tocmai fiindcă are atât de multe nuanţe care pot fi explorate. În schimb, ele primesc de la mine romantism cât încape, am mereu o provizie consistentă de lumânări în casă, muzică şi filme pentru toate gusturile, provocări diverse şi tot ceea ce e nevoie pentru a condimenta astfel de relaţii solicitante. Şi nu trişez deloc să ştiţi, sunt foarte atent la ele, la tot ceea ce îmi povestesc, la tot ceea ce dezvăluie, e drept că asta mă ajută să le cunosc punctele sensibile şi în felul acesta reuşesc să obţin reacţiile necesare pentru momentele esenţiale în care trec de la una la alta.
Foto Bucu, album Schite&Umbre
– Este foarte interesant ceea ce povestiţi, se pare că, de fapt, sunteţi un bărbat cu succes la femei şi n-am prea reuşit să văd drama din poveste până acum, interveni conducătoarea grupului, cu o uşoară emoţie în glas.
– Păi lăsaţi-mă să va lămuresc. Problema este că, în ciuda comportamentului meu de gentleman de modă veche, toate femeile cu care am avut relaţii se decompensează după o perioada, intră în depresii şi în alte tipuri de stări ciudate pe care eu nu reuşesc să mi le explic. Adică mă rog, când apar astfel de manifestări consider că nu mai e treaba mea, încerc să fiu discret, să dispar din zona de conflict şi să le las să depăşească perioadele respective singure, după posibilităţile fiecăreia. Nu mă mai bag deloc când devin zbuciumate şi zău că nu înţeleg de ce ajung să mă învinovăţească pe mine de trăirile lor. Unele mă acuză de minciună, altele de ipocrizie sau falsitate, dar să fim serioşi, n-am nici o vină, toţi spunem ”te iubesc” ca să înteţim unele momente, să ne stârnim simţurile, e un joc de roluri, nu ştiu de ce se face atâta caz de asta. Eu nu fac nimic altceva decât să caut adevărata dragoste, misiunea mea e sublimă şi mă simt dator doar mie însumi în procesul acesta deosebit de solicitant.
– Şi totuşi cum reuşiţi să le păcăliţi? din câte înţeleg aţi avut de-a face, totuşi, cu femei deştepte.
– Ah, asta n-a fost niciodată o problema. Ştiţi cum se îndrăgostesc femeile deştepte? Ca proastele.
My Cookies 