Uşa camerei se deschise brusc şi doamna înaltă, care întârziase, intră ca o furtună în încăpere, îi măsură pe toţi cu o privire, o salută pe conducătoarea grupului care uşor surprinsă îi făcu un semn de de invitaţie şi se aşeză pe un scaun rămas liber în semicerc. Oamenii aşteptau tăcuţi în timp ce femeia îşi căuta un loc pentru poşetă şi pentru eşarfa pe care o scosese de la gât, dând semne de nervozitate.
– Dacă doriţi, puteţi începe, păreţi uşor nerăbdătoare.
– Da, chiar sunt. Sunt o femeie extrem de ocupată şi nu prea am timp de pierdut. Soţul meu a aflat de grupul acesta al dumneavoastră, mi-a dat adresa şi m-a trimis aici, deşi eu nu cred că am vreo problemă, poate cel mult o lipsa de înţelegere din partea celor cu care sunt nevoită să întru în contact. Nu mă aştept nici ca dumneavoastră să înţelegeţi prea multe, iar dacă mă uit în jur îmi este clar că nu mă aflu într-o companie adecvată.
– Dar dacă tot sunteţi aici, puteţi încerca să ne spuneţi despre ce este vorba. Fiecare dintre cei noi are câte o drama interioară de lămurit.
– Drama mea este drama altora, de fapt. Adevărul este că sunt mult prea inteligenta pentru lumea obişnuită în mijlocul căreia trăiesc iar societatea, ştiţi şi dumneavoastră, respinge tot ceea ce nu-i majoritar. Nici nu aveţi idee câtă invidie există şi cât de greu este să supravieţuieşti printre mediocri atunci când posezi un IQ supraunitar. Am facultăţi şi masterate, ani mulţi de studiu, citesc cărţi şi lucrări inaccesibile publicului larg şi mă situez la un nivel înalt de cunoaştere. Din perspectiva informaţională de care dispun văd cum lumea se îndreaptă spre o direcţie greşită promovând asazisa corectitudine politică prin suprimarea libertăţii absolute pe care o oferă cuvântul. Eu nu mă feresc de cuvinte şi nu suport cenzura. Prostului îi spun prost, grasului îi spun obez, urătului îi spun pocit, lexicul dispune de atât de multe variante şi expresii pentru etichete. Nu înţeleg de ce lumea se supără când vorbim de evidenţe şi nu văd beneficiul vopsirii gardului sau al transformării leopardului în ceva ce nu este, doar ca să menajez nişte sensibilităţi care nu-mi aparţin. Toţi oamenii ar trebui să-şi cunoască defectele şi să-şi ştie locul, e vorba doar de selecţie naturală, nu e vina mea că natura a fost darnică doar cu unii.
Foto Bucu, album Schite&Umbre
Conducătoarea grupului tuşi uşor şi îşi aranja cu atenţie, pe nas, ochelarii cu rame roşii.
– Ce meserie aveţi, dacă e permis să întreb? – Sunt purtătoare de cuvânt, adică port cuvinte din stânga în dreapta, sau de la o ureche la alta, unii o numesc neceremonios bârfă, când, de fapt, e doar informaţie şi orice om deştept ştie că informaţia înseamnă putere. Asta e realitatea, dispun de informaţii, de capacitatea de a le prelucra şi a le folosi în interesul propriu, mă situez, evident, pe o treaptă mai înalta a evoluţiei iar acesta este un fapt extrem de deranjant pentru unii oameni.
– V-aş întreba dacă aţi auzit vreodată de inteligenţă emoţională şi de alte criterii pe baza cărora se definesc caracterul şi comportamentul uman.
– Adică emoţii, empatie, prostii din astea? Sigur că am auzit, dar eu resping si consider de-a dreptul ruşinoasă orice clasificare care nu ţine cont doar de inteligenţa pură. Ce urmează? Să îngrijim bolnavi, să hrănim săraci? Şi apropos, nu cred că aveţi dreptul sau calificarea să mă întrebaţi ceva. Cât e IQ-ul dumneavoastră măsurat în scala Woodcock–Johnson?
My Cookies 