Despre relaţiile online curg râuri, aş zice de cerneală, dar aş greşi, fiindcă cerneala e acum imprimată în taste, degetele au devenit peniţe iar literele se aştern toate de tipar, nepersonalizate. Scrisul de mâna a fost mereu un indiciu al personalităţii, forma r-ului, punctul pe i sau felul de a aşterne pe hârtie spuneau, de multe ori, povestea unui om. O scrisoare conţinea cuvinte potrivite şi emoţia potrivită alături de scris, ca o pecete proprie. Gestul devenit firesc al tastării e, însă, mecanic şi comun, literele se înşiruie la fel pentru toţi şi m-am gândit că poate e şi asta una dintre cauzele pentru care sentimentele şi trăirile par supralicitate, amplificate sau greu de interpretat.
Apoi m-am gândit la prietenii cunoscuţi online. Nu, nimic n-a fost amplificat. Sunt mulţi cei cu care am trecut pragul în real si i-am găsit aceiaşi, unii calzi şi buni, alţii veseli şi dragi iar energia s-a întrupat fidel şi fără greş în omul pe care l-am simţit. Cei care m-au încurajat în chat când mi-a fost greu, mi-au oferit şi un umăr adevărat pe care să mă sprijin, râsul nebun din comentarii s-a continuat firesc la câte-o masă de seară iar cei pe care i-am simţit aproape dincolo de monitoare au venit şi mai aproape în viaţa de zi cu zi. Şi da, n-am să ascund, sunt şi dezamăgiri, sunt şi decepţii, sunt şi speranţe înşelate dar nu din vina online-lui ci simplu, din erori umane, din cele mai obişnuite, neatenţie, scăpări, dezinteres sau superficialitate. Poate greşesc, dar nu văd diferenţe. Doar oameni, întâmplări şi viaţă.
Foto Bucu, album Schite&Umbre
My Cookies 