Am citit aseară, nu dau linkuri, nişte articole despre iubirile toxice. Despre relaţii-elastic (despre astea vorbim altă dată), dependenţe puternic afective şi vinovăţii de tot felul. Da, da, ştiu, iubirea aia adevărată e pură, e înălţătoare, e sublimă, limpede, limpede ca o apă cristalină şi susură ca un izvor. Şi da, da ştiu, nu-mi spuneţi, între oameni e numai visare, pace şi armonie. Eu aleg să văd acum the dark side of the story, dincolo de inimioare, floricele în celofan şi lumânări colorate şi să evaluez la adevărata lor valoare potenţialul şi adevărul multhulitelor relaţii toxice.
Nu-i gândul meu să fac dizertaţii cu scopuri moralizatoare sau analize, că nu-s de meserie, deci mă aşez pe podea într-un colţ de bucătărie, nu pe o canapea, fiindcă nimic din ce e toxic nu e confortabil, iar ameţeala şi vertijul cer imperativ contactul cu pământul. Într-o relaţie toxică, dai tot ce eşti şi tot ce e în tine. Dai dependenţei ce-i al dependenţei şi visului puterea coşmarului. Nimic nu-i superficial sau de suprafată în toxic, nimic nu-i simplu sau uşor de dus. Iubirea toxică nu intră-n definiţii, e grea, e densă, pătrunde adânc şi tragic până în instinctul de supravieţuire şi otrăveşte fiecare celulă până ajungi sa îţi iubeşti nefericirea. Şi negreşit, transformă şi preschimbă ca nimeni alta fiindcă ajungi să te cunoşti cu tot ce eşti şi mai ales, cu tot ce n-ai crezut că eşti.
Relaţiile toxice ne scormonesc din străfunduri de subconştient, scot la iveală ascunzişuri şi secrete din cotloanele cele mai ascunse. Ne golesc de resurse şi ne obligă să găsim altele, pe care nici nu ştiam că le avem. Toate relaţiile toxice sunt cu flacăra mare şi cu turaţie maximă, consumă tot arsenalul de afecte, nimic nu e banal, comod sau doar obişnuit. Limitele sunt încălcate, principiile sunt o joacă, dispar tipare şi credinţe, apar dureri cu nume nou. În timp, înnoadă dar nu leagă, traveseaza, nu alină, ard dar nu încălzesc. Iubirea toxică incendiază şi pârjoleşte totul , dar nu uitaţi, la fel se ard buruienile uscate pe câmpuri, toamna, pentru că din cenuşa lor şi ploi se pregăteşte un sol curat pentru ce va să vie.
Ştiu că suntem mulţi cei prinşi, scăpaţi sau însemnaţi cu urmele unor relaţii toxice. Atunci când va gândiţi amar la ele, amintiţi-vă că nu aţi fost sau nu sunteţi singuri acolo. Chiar dacă nu pare, celălalt a fost atins şi el, marcat şi el, fiindcă de fumul toxic nu scapă nimeni, nici chiar cel ce îl aprinde.
Foto Bucu, album Schite&Umbre
My Cookies 