Cookies 54- Principii elementare

Unii zic că azi e ziua fericirii. Se pare că oficial, există câte o zi pentru fiecare stare sau eveniment mai special. Starea de bine, de plin şi de complet e atât de rară, încât a ajuns să ne fie doar o zi pe an. N-am văzut însă o zi dedicată durerii deşi, statistic şi real, durerile de orice fel sunt mult comune şi mai prezente în viata fiecăruia decât oricare alte stări. Contactele mai dure cu obiectele care ne înconjoară se lasă cu vânătăi, cu sânge sau alte amprente fizice, contactele cu unii oameni zdrobesc inimi, demnităţi şi lasă urme de neşters, contactele cu viaţa te sfâşie uneori sau te recompun din bucăţi într-un proces istovitor. De fapt, durerea este un principiu elementar şi cel mai bun profesor, e cea care avertizează, dezvoltă atenţia, grija, deprinderi de apărare. Cea care revitalizează dorul de a trăi. E greu să-i hotărăşti o zi a ei, doar e însoţitorul tău de fiecare zi. De la măsea la pierderi, o porţi neîntrerupt cu tine, pe trup, în minte sau în suflet, ascuns sau la vedere, tăcut sau urlător, reper sau orientare. Şi inteleg, e greu să sărbătoreşti chinul, să îmbrăţişezi suferinţa, să bei un pahar cu calvarul, să evoci calmante sau paleative, chiar dacă ştii că undeva, pe-acolo, se-ascunde mântuirea.
N-avem în calendar o zi a durerii. Dar avem una a fericirii. Fiindcă fericirea se împărtăşeşte, durerea e doar a ta.

Foto Bucu,  album “joaca în ulei pe pânza”, Sin City