Kintsugi e meşteşugul japonez prin care un vas spart e refăcut din cioburile sale. Obiectele renasc din propria cenuşă şi nu numai că nu ascund prin ceea ce au trecut, dar îşi poartă cicatricile la vedere, poleite cu aur. Compoziţia şi forma obiectului rămân aceleaşi, dar liniile stranii de alipire îi dau o nouă frumuseţe şi o altă înfăţişare. Metafora transformării prin rupere de sine. Reîntregirea se face din conţinutul propriu, esenţa perceptibilă şi un adaos de aliaje, un compus din substanţe străine la început.. Trebuie doar răbdare, un strop de claritate şi multă muncă migăloasă fiindcă cioburile-s tăioase iar durerea e o dalta care ştie să sculpteze surprinzător şi nevăzut. Şi mai e nevoie de curajul unor prieteni buni.
Va spun un secret, eu cred în semne. Oameni care apar de nicăieri, simptome ciudate, întâmplări care par fără noimă, vise despre necunoscut, sunt , zic eu, jaloane la marginile unui drum. Sau într-o intersecţie. Şi chiar dacă raţiunea mă mustră şi mă teme, eu nu mai am îndrăzneala să mă cred singur stăpână pe viaţă mea. N-am încotro, de câte ori am crezut că am ajuns la un capăt, la odihnă, m-am prefăcut în cioburi şi am luat-o iar de la început. Nu-i capăt ci e bornă, e semn ca pornesc spre altă destinaţie, în mine sau în lume. Cu cicatrici cu tot.
Foto http://sevenmileroadphilly.org/2015/02/kintsugi/
My Cookies 