Cea mai urâtă seară din viaţa mea a fost seara în care
cineva mi-a spus că m-ar lăsa să mă înec fără să-mi întindă o mână
şi dacă mi-ar vedea cadavrul aruncat pe mal l-ar privi curios şi-ar spune
”ce fraieră”.
aşa cum spun toţi jucătorii de alba-neagra.
Cea mai urâtă seară din viata mea avea gust de bere cu lămâie
voiam să flutur steagul alb
sau ceva alb
pentru o pace oarecare
de care n-aveam nevoie, fiindcă, de fapt, n-am nevoie de nimeni
să-mi confirme amintirile.
Cea mai urâtă seară din viaţă mea m-a găsit în parcul luminat, pe o bancă,
şi n-am ştiut că e cea mai urâtă până când n-am văzut un şobolan
cu coadă lungă, trecând grăbit spre treburile lui.
Au mai trecut două fete care s-au oprit să mă întrebe
dacă nu vreau nişte ţigări mai tari că ale mele
m-au întrebat dacă sunt bine. Nu eram.
Un bărbat mi-a oferit o bere. Fără lămâie.
Şi m-a strigat apoi, când am plecat, fiindcă-mi uitasem telefonul mort pe banca.
O fraieră.
Apoi o pereche cu geamantane m-a întrebat numele unui hotel.
n-am ştiut.
ş-am plâns şi mi-am cerut iertare, fiindcă ar fi trebuit să ştiu
tot.
În cea mai urâtă seară din viaţa mea
Am văzut luminile triunghiulare ale camionului care repara drumul
Şi pătratele caldarâmului lat. Albe şi negre.
Am vrut să joc şah pe ele, pătrat cu pătrat, ca un pion
Sau să merg în diagonală
ca nebunul
să uit de alba-neagra.
În cea mai urâtă seară din viaţă mea.
Foto Bucu, album Schite&Umbre
My Cookies 