Mâţe

– Fir-ar să fie, m-am învârtit de zeci de ori prin casa asta şi n-am găsit nici o ieşire, în afară de uşa aceea încuiată. Iar ţie parcă nici nu-ţi pasă, de când am ajuns aici, te-ai lipit de calorifer şi nu faci altceva decât să mănânci şi să dormi.
– Şi ce e greşit în asta? Nu crezi că am stat destule zile şi nopţi în frig, adăpostiţi sub cartoane sau zdrenţe, mâncând din resturi aruncate la gunoi?
– Dar suntem prizonieri, nu vezi? De când am venit aici caut întruna o cale de scăpare, o ieşire…
– Nu înţeleg ce vrei. E căldură, este mâncare, e uscat. Mai relaxează-te un pic şi tu.
– Nu vreau să stau închisă, pur şi simplu, nu pot să trăiesc aşa. Şi, în timp ce eu mă zbat, cercetez, caut ieşiri sau soluţii, tu stai într-un colţ şi îţi plângi de milă.
– Nu-mi plâng de milă, încerc să prind putere. Cine ştie cât ne vor tine aici şi ce o să se întâmple dacă ne aruncă iar în stradă.
– Prefer să stau în stradă decât să mi se impună atâtea reguli.
– Păi, dacă vei continuă cu atitudinea asta, se va întâmplă cu siguranţă. Ieri ai făcut pipi pe covor, în loc să mergi în locul ăla. Şi ai sfidat-o pe femeie când te-a certat.
– Daaa, am văzut deja cum te guduri pe lângă ea. N-ai de unde să ştii că are intenţii bune. Am mai avut de-a face cu oamenii ăştia, la început te mângâie, te răsfaţă, dar după ce începi să te obişnuieşti, să le respecţi regulile, după ce începi să-i iubeşti, te dau afară şi nu te mai primesc înapoi. Indiferent cât de greu ar fi pe stradă, nu mai vreau să am de-a face cu ei.

Uşa apartamentului s-a deschis fără zgomot, femeia şi-a descălţat pantofii în hol uitându-se după cele două pisici. “N-o să-mi fie greu să le găsesc stăpâni, sunt tare frumoase amândouă. Dar, mai întâi, va trebui să le sterilizez”. Scoase din plasa un pacheţel, căutând castronelul de mâncare. Motanul vărgat s-a apropiat şovăielnic în timp ce pisica neagră, cu blană lucioasă s-a întors şi a ieşit din bucătărie, cu coada ridicată.

Foto: cele două mâţe (n-au nume încă)