Îmi spunea un prieten că de fiecare dată când are o amărăciune se gândeşte la amor iar eu tocmai ce constatasem că am amărăciuni numai din cauza amorului. Pentru el amorul avea rolul unei pastile de Colebil, pentru mine e motivul unei crize de colecist, cu greaţa şi amărăciunea incluse. Aşa că m-am pus undeva pe la mijloc şi am încercat să văd cum funcţionează relaţia asta între amor şi amărăciune şi mai ales, care sunt liniile directoare care conduc spre spre una sau spre cealaltă.
Deşi există mai multe tipuri de amor, le ştiţi şi voi pe toate cele patru, eros, filia, storge şi agape, amorul în accepţiunea generală şi cel la care ne referim în mod specific aici, se confundă cu cu erosul. Eros-Amor e un fel de combinaţie de lupte greco-romane şi apare, în principiu, în prealabil şi în legende dintr-un ou, generator al lumii înainte ca Pământul sau Cerul să existe. Şi uite o posibilă explicaţie, dacă ai colecistul sensibil ai încurcat-o, ştiut fiind că oul declanşează crize serioase de bilă.
Pe de altă parte, drumul între amor şi amărăciune pare să fie o linie dreapta, un segment mărginit de cele două stări, o şosea cu un singur sens, cu câteva porţiuni de drum bine delimitate şi cu următoarele tronsoane obligatoriu de parcurs: amărăciune, căutare, iluzie, speranţa, amor.
Returul se face pe aceeaşi cale.
Foto Bucu album cu traista-n băț
My Cookies 