Cookies (44) – Ura

Fiara flămândă se ridicase din culcuşul ei, căutând hrană. Adulmecă în aer un iz de bucurie, apoi porni pe urma lui, furisandu-se tăcută. Îşi ţinu răsuflarea o secundă, ascultând, mirosind, pândind, apoi porni din nou, oarbă şi primejdioasă. Urmele lăsate erau verzui, abia vizibile, şerpuia printre inelele faringelui, insinuîndu-se în braţe, spre unghii, rece ca gheaţa şi spre muşchii cefei, contractandu-i. Sufocată, fruntea devenise roşie, tâmplele pulsau fără discernământ. Văpaia se adunase toată în spatele orbitelor, arzând vederea şi scurtandu-i raza. Fiara se uită doar unde vrea ea.
De-acum e simplu, invadarea se petrece lent, fiecare gând produce otravă şi fiecare por respiră toxine, gâtuind orice urmă de linişte, tulburând simţiri, despicând cicatrici şi transformând durerea în unica raţiune de a fi. În traiectoria ei închisă, circulara, întunericul e luminat doar de scânteile nevoilor primare, instincte şi reflexe se desfac în largul lor ca petalele unei plante carnivore, chemarea vine din adâncuri concave, profundă şi intensă, miasmele din umori răscolite. Dorinţa şi voinţa devin fluide şi curg vâscoase în amonte.
Fiara se strecoară în sânge şi cere alinare. Sau răzbunări.

Foto Bucu, Schite&Umbre

ura

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s