Cookies (40) – Binarii

Oamenii sunt făcuţi din culori alb-negru dispuse vertical. Sub influenţa factorilor externi, greşeli sau căutări, bucurii, dureri sau loviri cu capul de pragul de sus, culoarea se combină şi rezultă nuanţe diferite. Nu-s răi, nu-s buni, oamenii verticali ating extreme fără să se cramponeze de ele şi, în timp, alb-negrul virează în multe griuri amestecate, convertite în defecte şi cusururi, credinţe sau deprinderi.

Binarii sunt o specie aparte. Albi pe exterior şi negri pe interior. Albul e albă-ca –zăpada, cu luciri de siguranţă şi de limpezime sau e culoarea nopţilor lungi petrecute în discuţii fără somn. La suprafaţă totul alunecă, e clar şi definit, vin cu principii, cu legi fundamentale, cu măsuri de conduită, cu primordiale şi origini. Cu teorii. În faţa lor ne ruşinăm noi ăştia, amestecaţii, de impuritatea noastră. Sfinţi fără pată şi fără de păcat, binarii au proprietatea de a da definiţii, de a numi cunoaşteri şi a stabili criterii pentru adevăr. Le iscăleşti cecuri, în alb bineînţeles, dar îi iubeşti şi-i crezi.
Apoi, pe neaşteptate, vine o zi ciudată, cu foc intens şi arderi. Eşti martor sau actor în procesul în care pudra se topeşte de pe obraji, rimelul curge gros, varul crapă şi iese la iveală ascunzişul negru şi dens. Binarii ard bucăţi de suflet, perdeaua-i de fum gros, tuşeşti şi te îneci până îţi dau lacrimile apoi te cuprinde o greaţă fără margini, lehamitea şi sila. Rămâne să îţi cauţi prin baie şamponul de păduchi şi să-ţi faci duşul ritual, cel care să-ţi spele cenuşa şi jegul încrederii. Şi-ţi storci o limonadă.