Uneori aş vrea să scot cuvinte din dicţionar, din vocabular sau din amintire, să le smulg de oriunde rănesc, să dau cu ele de masă, să le zboare muştarul din funcţia sintactică şi sângele din cea semantică. Să le văd lăţite pe jos, zdrobite, fără putere, fără forţă şi fără sensuri lexicale. Să le strivesc sub călcai, cu dispreţ, pe cele care-şi lasă urma ca fierul roşu-ncins, să le sfărâm pe cele care nu se ţin de cuvânt şi să le terciuiesc pe cele mincinoase. Să las doar cuvinte-matcă, simple şi calde, cuvinte-cheie pline de înţeles sau cuvinte –vedetă, uşoare şi pline de sclipici. Aş inventa pedepse rafinate pentru fiecare vorba spusă fără minte, pentru cele neisprăvite de suflet, le-aş cântări pe cele grele şi pe cele de ocară şi le-aş gâtui înţelesul într-o menghină care să le dea drumul doar subţiate şi fără de mânie.
Să fie lege şi nevoie ca orice gând, orice judecată, orice făgăduiala să fie spuse doar din bătăi de inima şi trup.
Foto cadou Bucu