aş vrea să stai aşa, nemişcat. să curg prin tine ca lumina prelinsă pe sub uşa, să mă aştepţi cuprins de frământare, iar eu să mă-ndur să picur doar câte-un strop de geană spre ochii tăi închişi în timp ce stârnesc şuviţe cu câte-o răsuflare scurtă.
dacă stai nemişcat, promit să desenez o poveste. aş putea, de exemplu, să compun o problemă de geometrie. să-ţi număr alunitele începând cu cea de pe umăr, cu degetul muiat în salivă ca un creion chimic, apoi s-o rezolv trasând segmente de triunghi circumscris şi să-ţi explic savant, cu vârful limbii, teorema fundamentală a asemănării. Sau alte teorii. Aş putea să folosesc metoda falsei ipoteze, să scap din unghiul obtuz în care m-am pitit şi să ajung pe furiş spre centrul de greutate sau pot să îţi împart muşchiul trapez cu bisectoarea unei unghii, orice-i permis când e vorba de variabile care pulsează. În drumul sinuos spre aflarea necunoscutei, se vor ivi, fireşte, concluzii analitice despre infinitul necuprins aflat între coapsa mea dreaptă şi dorinţa ta de cunoaştere, din succesiunea de simboluri concentrice, vor rezulta algoritmi incomozi pentru o singură viaţă sau simple adevăruri stabilite prin demonstraţii ireductibile.
stai nemişcat. tot ce vreau e să privesc cum se scurge lumina de sub uşă peste problema mea.
Foto: Clepsidra cu vânt în loc de nisip, album Schițe și umbre
My Cookies 