Fata statea în picioare pe parapetul care străjuia staţia de autobuz. În josul lui, cobora o râpă adâncă şi abruptă până la liniile de tren. Cânta încet şi încerca paşi de balerină pe muchia îngustă. M-am tras mai aproape, ca din întâmplare, în timp ce o supravegheam atent din colţul ochiului. Probabil îmi văzuse mişcarea fiindcă a făcut o piruetă şi s-a aplecat periculos, deschizând braţele larg, a zbor. Apoi. m-a privit direct cu o duritate care nu se potrivea deloc cu jocul sau cu cântecul. Ştiam, dar i-am răspuns tot din privire că e soare. Azi. Şi că altceva nu ştiu să fac. A stat câteva secunde pe gânduri, a scuturat din umeri şi a sărit înapoi pe trotuar. Venea autobuzul.
Sursă foto: album Schițe și umbre.
