N-am fost niciodată tentată de rai aşa cum este el gândit biblic, am intoleranţă la râurile de lapte, iar mierea îmi dă acid la stomac. Râdeam uneori, spunând că, cine ştie, iadul o fi mai interesant fiindcă acolo voi putea frige o slănină la focul veşnic, să desenez cu smoală şi sigur o să întâlnesc nişte prieteni vechi.
Dilema descoperirii raiului este o diversiune, una care oscilează între proiecţii, aşteptări, împliniri şi dezamăgiri. În ciuda eforturilor minţii, emoţiile sunt lideri şi conducători şi mărturisesc că fiecare decizie luată fără pic de raţiune a devenit, natural şi simplu, o cale raţională, iar călătoriile rătăcite şi întâmplătoare mi-au trasat sensul de mers.
Suntem dependenţi de căutarea împlinirii, nu de împlinirea însăşi.
Foto Schite & Umbre.
My Cookies 