Cookies (1) – Banca

Bătrânul s-a aşezat pe bancă, după ce mi-a cerut permisiunea. M-am tras repede spre margine, luând geanta cu mine şi l-am înştiinţat că fumez şi că nu-mi sting ţigara. “Nu-i nici o problema, nu mă deranjează. Am fost şi eu fumător, m-am lăsat acum cinşpe ani şi trei luni.” L-am privit zâmbind şi i-am oferit o ţigară. ”Mulţumesc, nu o iau, dar îmi place să simt fumul.” M-a întrebat de unde sunt, apoi mi-a povestit că a fost şofer pe autobuz patruzeci de ani de ani, cunoştea toate traseele din oraş. Ca se trezea în fiecare dimineaţă la patru si ca în ultimul timp traficul devenise tot mai complicat. De zece ani, ieşise la pensie. Şi cum e? ”E bine, dorm dimineaţa, iar după-amiaza mă plimb prin parc. Uneori, aşa ca azi, e soare.”